Ca fost elev al școlii la care sunt profesor titular de Limba și literatura română de peste 20 de ani, mă declar o privilegiată a vieții,  pentru că procesul îmbogățirii de sine prin cunoaștere este,  pentru mine, unul neîntrerupt. Am fost pe rând elev, apoi coleg al profesorilor mei, de multe ori profesor al copiilor dumnealor, al vecinilor mei de cartier, al concetățenilor mei din Turda, care au ales să își educe copiii în școala pe care chiar sunt îndreptățită să o numesc "a mea". 

De mult timp am descoperit că îmi este mult mai ușor să vorbesc despre elevii mei decât despre mine, pentru că eu sunt o proiecție a realizărilor lor, ale tuturor, deopotrivă ale olimpicilor sau ale celor pe care i-am inspirat să urmeze cariera didactică, după cum și ale celor care nu au excelat școlar, dar care s-au remarcat ca oameni de preț.

Consider că elevul care mă primește deschis ca parte a lumii lui interioare trebuie să găsească în mine un model existențial, nu doar o instanță profesională. Astfel, în interacțiunea mea cu elevii mei, găsesc toate motivele unei re-inventări zilnice, ale unei re-formări, re-modelări care să  răspundă tuturor nevoilor lor de creștere: academică, dar și - ori mai degrabă! - emoțională.

Mă străduiesc să le insuflu elevilor mei convingerea că, dacă gândesc cu mintea lor și greșesc repede și bine, luându-și responsabilitatea propriei evoluții, învățarea este o celebrare a bucuriei de a fi unici.

Programul AER se pliază perfect pe nevoile mele de manifestare profesională, dându-mi șansa de a mă îmbogăți cu o experiență didactică cu reale efecte emoționale pozitive.