Sunt Malina Cristea si, de cele mai multe ori, mi se spune doamna sau miss. Lucrez in invatamant (educatoare, invatatoare) de 13 ani si am inceput activitatea la clasa inca dupa finalizarea Liceului Pedagogic, specializarea invatatori-educatoare.

Dincolo de aspectul educativ, imi place sa intru la clasa si sa vad ca elevii mei sunt bucurosi de inca o zi petrecuta impreuna. Imi place sa le fiu aproape, imi place ca sunt adultul la care vin cu incredere sa-i asculte, sa-i indrume , sa-i sprijine ori sa-i aline atunci cand au nevoie. In pandemie, mi-a fost dor sa aud“Miiiis, misss, ……” de sute de ori pe zi.

Pun accent pe relatiile dintre elevi, pe relatia lor cu scoala si invatarea, pe a mea cu ei si cu parintii lor. Cred ca in felul acesta am reusit sa gasesc resurse si sa ma adaptez mai mereu, inclusiv in perioada invatarii la distanta.

Continui sa ma dezvolt personal intrucat stiu cata nevoie are scoala romaneasca de oameni care sa fie, pe cat posibil, in contact cu ei insusi si in contact cu invatarea. Cred cu tarie ca atunci cand te opresti din a invata, te opresti din a fi.

Urmaresc si ma inspir din modele de bune practici care sunt la un click distanta, workshop-uri, conferinte, cursuri.  Mi-e dor de cursuri de formare si intalniri cu oamenii fizic. Adaptez intotdeauna continuturile nevoilor elevilor mei si incerc, pe cat posibil, sa nu cad in capcana “performantelor “ la varste fragede. Caut sa formez competente si abilitati, cel putin in egala masura cu predarea continuturilor.

Incerc mereu, si nu ma las de obicei pana nu reusesc, sa le ofer elevilor mei un cadru sigur, primitor si placut de invatare, in care fiecare e vazut si apreciat asa cum e. Sigur, e greu sa faci asta in scoala si cu programa din Romania, dar nu imposibil.

Cred cu tarie ca scoala romaneasca are nevoie de echipe de profesori, specialisti in educatie , “oameni de bine”, consilieri scolari, psihologi, directori, si parinti care sa o sustina si sa o creasca.

Este unul dintre motivele pentru care fac parte din  acest proiect.