Fiecare om are o poveste. Povestea mea începe în urmă cu 24 de ani, când școala (mea) și-a deschis porțile pentru a mă primi, dovedindu-se prietenoasă, deschisă, oferindu-mi căldura, sinceritatea, clipele dulci, dar și amare ale unui cămin adevărat.

Am știut, poate de atunci, că e locul potrivit pentru mine – pentru că unde altundeva m-aș fi putut bucura de ceea ce iubesc mai mult? – oamenii, în general, copiii, mai ales. Mă consider un om fericit, un profesor împlinit pentru că anii la catedră m-au învățat că educația e un drum de la întuneric la lumină, care se parcurge în doi, rolurile inversându-se constant.

În cazul meu, ofer ceea ce știu eu mai bine și primesc ceea ce mă întregește ca om - copiii m-au învățat ce este empatia, optimismul, perseverența, răbdarea, autocontrolul și echilibrul emoțional. Sunt onorată că m-am alăturat unei echipe de oameni inimoși, cu voință, dăruire și curaj, care încearcă să schimbe o lume: cea în care trăim.