Ania, Aris, Frida, Yukio, Alonso și Marcu sunt 6 tineri de naționalități diferite care au dorit să trăiască aventura vieții lor în Pădurea „Hoia Baciu”. Au ajuns în România, unde le-au cerut voie autorităților să facă un mic foc de tabără în pădure. După ce au primit acordul, Alonso, cel mai mare dintre toți, a închiriat o Dacie 1310 de la un bătrân pentru a-și duce bagajele. După 2 ore de condus, copii au ajuns la destinație, unde și-au amenajat corturile și au despachetat bagajele.
- Ania, ai grijă, e o balegă lângă cortul tău! Această atenționare a venit de la Frida, o fată de naționalitate germană, scundă, având părul lung, de culoare închisă, iar ochii negri.
- Aa, iuu! Ce urât miroase! Mersi de atenționare. Acestea erau mulțumirile Aniei, o tipă scundă, roșcată și creață, cu ochii mari verzi, ea find unguroaică.
Copiii își aranjeară corturile și începură să adune mici nuiele pentru a face un foc de tabără. Încă nu se întunecase, așa că tinerii plecară într-o mică expediție lăsându-l pe Yukio, un băiat înalt, cu ten deschis, de origine japoneză și pe Aris, o tipă înaltă, de culoare, pistruiată, cu părul foarte creț, de naționalitate grecească, să aibă grijă de corturi. Amândoi stăteau pe scaune, uitându-se pe telefoane și bând o doză de bere.
- Ai auzit ceva? întrerupse liniștea Yukio.
- Da, parcă ar fi călcat cineva pe o creangă și a rupt-o... spuse îngrijorată Aris.
- Stați liniștiți, prieteni, sunt niște căprioare prin zonă. Le-am surprins pe câteva. Dacă vreți să veniți să vedeți...spuse Alonzo, șoferul și șeful grupului, un tip înalt, de origine spaniolă-argentiană, cu ten închis, ochii verzi și tuns foarte scurt.
- Peisajele sunt superbe, natura este foarte frumoasă, haideți și voi să vedeți până nu se întunecă! Vorbele îi aparțineau lui Marcu, un băiat scund, cu ochelari, păr șaten și ochii verzi, de naționalitate italiană.
După 30 de minute, toți erau în grup și pregăteau focul pentru bezele.
- Am citit undeva că aici apar OZN-uri, spuse Frida amuzată.
- Cred că era și o poveste de groază, care spune că a fost odată un cioban ce a intrat în pădure cu turma sa de oi și nu s-au mai întors, le povesti Marcu.
- Aaa, asta explică balega de lângă cortul tău, Ania, spuse Frida în hohote de râs.
Copiii se distrară toată seara spunând povești de groază sau mâncând câte ceva, iar când le veni somn se duseră în corturi.
- Aris, Aris!
- Frida, vreau să dorm! Taci, îi răspunse Aris adormită.
- Ce, ce-i? Mi-am auzit numele, zise Frida cu ochii închiși.
- Fetelor, sunteți bine? intră în cortul lor Alonzo.
- Da, am auzit pe cineva strigându-mi numele, dar toată lumea dormea, spuse terifiată Ania.
- Haideți afară să verificăm zona. Dacă suntem toți, nimeni nu ne face nimic.
Fetele ieșiră din cort și îi zăriră pe Marcu și Yukio albi ca varul. Tinerii merseră în grup ceva timp, dar, dacă nu văzuseră nimic ciudat, se duseară înapoi în corturi. Peste câteva ore, sunetele ciudate se auziră din nou. Copiii își strânseră lucrurile și le băgară în mașină ca să nu le fure cineva. Merseră în grup, până când se opriră datorită unor zgomote terifiante. Aris îndreptă lanterna spre locul de unde se auzeau zgomotele. Dădură peste o veveriță ce mânca o ghindă, dar copiii se speriaseră și, în timp ce alergau spre mașină, Ania căzu și își luxă glezna. Alonzo o luă în spate și alergară până la mașină, dar o siluetă neagră îi opri și le spuse:
- Mâncareee...
- O, vai, nenea ăsta vrea să ne facă salam, strigă Frida îngrozită.
- Eu cred că vrea să ne facă cârnați, spuse Yukio.
- Hei, nu contează dacă vrea să ne facă caltaboși sau altceva, fugiți! țipă Ania.
Sfârșit!
Cosmina Andreea Ilie
