Era o zi însorită și călduroasă. Eram pe o plajă din Constanța împreuna cu prietena mea, Tania. Noi ne aflam în apă când o furtună îngrozitoare s-a ivit. Încercăm să ieșim din apă cât mai redepe, deoarece tuna și fulgera.
După ce vremea și-a revenit, ne-am dus înapoi pe plajă să vedem ce s-a întâmplat. Umbrelele și sezlongurile erau peste tot, farfuriile și paharele de la restaurantele din preajmă erau sparte, iar lucrurile care rămăsesera erau ude și reci. La malul mării însă, am găsit o sticluță în care era scris un mesaj.
- Ce scrie, ce scrie? întrebă nerăbdătoare Tania.
- Scrie despre o anumită comoară care este pe un deal în apropiere.
- Hai să mergem să vedem comoara! a spus Tania.
- Nu crezi că e periculos? Se mai anunță o ploaie peste două ore.
- În două ore suntem în camera de hotel.
- ...hai să mergem.
Și am pornit la drum. Dealul era destul de abrupt, ceea ce ne-a speriat puțin, dar ne-am continuat drumul. Însă, fără să ne dăm seama, cele două ore au trecut și a început ploaia. De data aceasta ne-am speriat și chiar am început să plângem.
- Trebuia să te ascult, a mărturisit Tania. Îmi pare rău!
- Nu este nicio problemă, faptul este consumat. Măcar suntem împreuna.
Ne îmbrătișăm. Deodată, în zare, se vad niște oameni. Erau părinții noștri.
- Noi am pus mesajul din sticla, spun ei. Am vrut să învățați să nu vă încumetați în aventuri periculoase fără să ne spuneți.
- Măcar există vreo comoară? Întrebă Tania.
- Comoara este învățura acestei întâmplari, ne-au spus părinții.
De atunci, eu și Tania, nu am mai fost în nicio aventură fără să ne anunțăm părinții.
Laura Motocescu, clasa a IV-a D
