Întunericul se lasă, oboseala vine, cred că se întâmplă ceva minunat… Visez. Explorând tainele adânci ale nopții, descopăr o lume bizară, unde toată bucuria pare să dispară.
Văd oameni cu mască pe față, care încep să se îndepărteze, de parcă un război începe și..ar trebui să se protejeze. Observ cum se distanțează și nu-și mai vorbesc. Of, Doamne! Cum voi putea trăi astfel? Oare ce se întâmplă? Revelație: un virus nemaiîntâlnit, pe nume Covid-19 sau Sars-Cov-2 peste lume a venit. Sunt momente de tristețe, în care Pământul pare să sufere. Păi, are dreptate. Cum să nu se supere?
… Și-a venit vremea carantinării. Cum vom putea sta izolați atât de mult fără să ieșim la soare? Vacanța? Un vis. Și școala? Ce se va întâmpla cu noi? Revelație: digitalizați sau nu, școala va fi online. Oare cine se crede virusul ăsta care ne dă viețile peste cap? Revelație: nimeni nu poate spune precis…
Și-apare speranța – ca de obicei – ultima: numele ei este Vaccin. Intrăm într-o nouă etapă.
Mă gândesc dacă acesta va fi sfârșitul unei vieți sau, poate, un Supererou va veni și vom avea parte, din nou, de frumusețile și de grijile mărunte ale zilelor de altădată, din care au rămas doar amintirile. Poate că Supereroul este chiar Pământul, planeta asta care, de miliarde de ani, se luptă să supraviețuiască reușind, cu infinite eforturi, să rămână albastră în ciuda acțiunilor voite sau involuntare ale celor care o populează.
Cum se va termina? Revelație: nu voi afla niciodată. Din fericire, e dimineață, iar coșmarul se risipește pe măsură ce soarele și norii îmi desenează umbre vesele pe față.
Răzvan-Vlaicu Scorțariu, Cl. a VII-a
