Mihai era un băiat de unsprezece ani, care locuia la țară și care muncea în fiecare zi, neavând timp pentru învățătură.
Locuia cu tatăl și cu fratele său, Ionuț, mama lui murind încă de când el avea doar cinci ani. De atunci, tatăl celor doi era foarte abătut și trist, preocupat numai de treburile din gospodărie. Din această pricină, copiii lui nu aveau oportunitatea de-a învăța, deoarece, în fiecare dimineață, Mihai era nevoit să se ducă în poiană cu oile, iar fratele său, care avea deja nouăsprezece ani, era pus la diferite munci, fie ale lor, fie ale vecinilor, pentru a câștiga niște bani în plus.
Într-o dimineață, pe când Mihai abia ajunsese cu oile, îi observase pe copiii din sat, îmbrăcați frumos și cu ghiozdane în spate, îndreptându-se către școală. Atunci, dorința lui Mihai de a merge la școală începu să crească și știa că școala era singurul lucru care îl putea ajuta să-și îndeplinească visul: acela de a deveni doctor. Își dorea foarte mult să ajungă la școală, însă nu știa cum. Era convins că tatăl lui nu va fi de acord, așa că nu avea altă soluție decât de a-l minți.
Timpul trecu, iar Mihai trebuia să plece cu oile. Când a ajuns aproape de casă, începu să-l strige disperat pe tatăl său. Bărbatul întrebă ce s-a întâmplat, iar băiatul începu să se vaite:
- Tată, am văzut ursul! M-am speriat tare și am adus oile cât de repede am putut!
- Nu-mi vine să cred! Și cum o să le duci de acum?
- Păi nu știu, m-am gândit că ar putea Ionuț să vină cu mine în fiecare zi!
- Da, ar fi o idee bună! Așa veți face de acum înainte!
Următoarea zi, Mihai și fratele său se aflau pe drum, cu oile, iar Mihai îi spuse ceva lui Ionuț:
-Ascultă! Eu, de fapt, am mințit că am văzut ursul…
- Ce? De ce ai face asta?
- Păi, vreau să mă duc la școală și eu, ca orice copil. Vrei să mă ajuți și să nu-i spui tatălui nimic, te rog ?
- Păi… bine, o să te ajut!
- Da? Mulțumesc mult! spuse Mihai și urmă drumul către școală.
Trecuseră câteva săptămâni, iar minciuna fraților nu fusese descoperită, spre bucuria lui Mihai, care învăța foarte bine la școală.
Într-o zi, tatăl trebuia să se ducă la cineva din sat pentru a-l ajuta la ceva, așa că a decis să treacă înainte pe la fiii lui, să-i anunțe. Când a ajuns, s-a enervat foarte rău observând că Mihai nu este acolo, așa că plecă imediat către școală, unde Ionuț i-a spus că se află, nemaiputând să ducă minciuna mai departe.
La școală, tatăl lui Mihai începu să-l certe, dar profesoara interveni:
-Vă rog, domnule, nu-l mai certați! Mihai este un copil foarte bun. Lăsați-l să meargă la școală și ajutați-l să își deschidă ușa spre viitor, să ajungă de partea cealaltă a acesteia, și să aibă o viață frumoasă! Mihai este un copil de zece, lăsați-l să continue școala!
-Chiar așa? Păi, dacă spuneți dumneavoastră, o să-l las!
- Mulțumesc mult, tată! spuse bucuros Mihai.
Trecură anii, iar după multe studii, Mihai a reușit să ajungă doctor, ba chiar unul renumit. Și-a ajutat tatăl și fratele, iar în final și-a format o familie fericită.
Atunci, Mihai a descoperit că a făcut exact ce i-a spus doamna profesoară : a ajuns de partea cealaltă a ușii. A reușit să treacă printr-o ușă ce se afla foarte departe de el, o ușă ce i-a schimbat viitorul, viața și toate așteptările sale, iar toate acestea s-au datorat ambiției sale.
Dobrotă Daria-Mădălina
