Bună! Sunt tot eu, Dani, am tot 11 ani, dar cred că devin din ce în ce mai curajos și vreau să vă mai povestesc despre viața mea de la școala de vară. Știți despre ce aș vrea să vă vorbesc astăzi? Despre ce bătăi de cap mi-au dat niște probleme cu robinete și echipe de muncitori. Nu, nu robinetele prin care curge ciocolată sau bomboane colorate ca-n reclame, ci despre robinetele prin care curge apa într-un bazin.
De ce vă povestesc despre ele? Păi, domnul profesor de matematică e vinovat. Ne-a întrebat la ultima oră dacă știm să rezolvăm probleme cu robinete. Eu am rezolvat mai demult, așa că după oră m-am apucat să caut niște probleme ca să-mi reamintesc și să fiu pregătit ora viitoare. Am găsit repede câteva probleme și foarte încrezător m-am apucat de lucru. Dar ce să vezi? A șasea problemă a fost foarte încăpățânată și nu a vrut să se dea bătută în fața mea. M-am chinuit o oră cu ea, dar fără rezultat. Ce era de făcut? Pe cine să întreb la ora aceea târzie, în vacanța de vară, despre problema mea cu robinete? Mi-a fost rușine să-l deranjez pe domnul profesor, deși dumnealui ne-a spus că putem oricând să-i punem întrebări. Mami îmi spune tot timpul să nu uit proverbul „Ce ţie nu îţi place, altuia nu-i face!”, și fiind târziu m-am hotărât să-mi fac puțin curaj și să cer ajutor a doua zi. Dar știți cum sunt eu? Dacă nu-mi iese ceva, gândul meu e doar la acel lucru. Chiar nu voiam să visez toată noaptea robinete și apă curgând din ele, așa că am întrebat-o pe mami cum se rezolvă problema. Știi, mămica mea este deșteaptă și mă iubește și e cea mai bună din lume, dar când vine vorba de școală, seamănă cu o zgripțuroaică din basmul cu Greuceanu. Nu vrea în ruptul capului să mă ajute. „Fiecare cu meseria lui” este răspunsul ei. „Eu nu mă pricep la așa ceva, eu nu mă duc la școală. Știu să pornesc robinetul cu apă și dacă încerc pot să-l repar sau să-l schimb să nu ne inundăm, dar să rezolv probleme de matematică cu el nu știu, pe vremea mea nu existau asemenea probleme. Eu sunt bătrână, nu-mi arde de probleme de matematică. Ai cărți, citește. Ai învățat teoria?” Când spune așa, îmi vine să-mi schimb mămica. Tu nu ai avut niciodată gândul ăsta? Eu știu sigur că știe, nu are cum să nu știe, doar e mami, dar vrea să mă facă pe mine să citesc și să descopăr singur.
Nu am avut de ales și m-am dus la culcare cu robinetele în cap. Când m-am trezit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să recitesc problema care nu m-a lăsat să dorm liniștit și ce să vezi? Nu știu cum, dar dimineața mi-am dat seama cum s-o rezolv după ce am citit-o de două ori. Ce simplă a fost!
Am trecut apoi la rezolvarea unor probleme cu muncitori care au de terminat o lucrare într-un număr de zile. Din nou, o problemă mi-a dat mari bătăi de cap. Am încercat să o rezolv timp de 2 ore, dar degeaba. Nu am reușit să înțeleg cum să scriu relațiile matematice. Nu am reușit!
Știi că ți-am spus că domnul meu de mate e un supererou? În după-amiaza aceea mi-a trimis un mesaj prin care mă anunța că mi s-a publicat primul articol în revista AER și pentru că din nou m-a încurajat în mesajul dumnealui, mi-am făcut curaj și l-am întrebat dacă pot să-i trimit o problemă pe care nu știu să o rezolv. Știi cât de bucuros a fost domnul când l-am întrebat? Habar nu ai! Mi-a explicat-o instantaneu. Eu eram pregătit să aflu rezolvarea a doua zi, dar domnul mi-a explicat-o pe loc. Tu îți dai seama ce domn bun la suflet am eu? Mami m-a lăsat să dorm o noapte cu robinetele curgându-mi în cap, dar domnul mi-a luat muncitorii de pe cap în clipa în care i-am spus despre ei.
Nici nu știi cât sunt de bucuros că m-am înscris la Școala Remedială de Vară! Până acum, mami a fost modelul meu în viață, dar aici am descoperit încă un model, pe domnul profesor de matematică. Știi de ce? Pentru că la fel ca mami, îmi dă încredere în mine, mă face să mă simt important, harnic și deștept, iar asta mă motivează să lucrez și mai mult ca să le arăt că au dreptate.
