Bună! Numele meu este Cosmin. Am 14 ani. Poate ați crede că suntun copil normal, dar din păcate nu sunt, cel puțin nu de o vreme…
Acum câțiva ani, eram în parcul Crângași. Nu știu dacă vă mai amintiți că era un fel de tobogan cu dinozaur, iar un pic mai încolo era atașată o bară.
Aventuros de fire, am vrut să mă dau și eu pe ea. Din nefericire, lucrurile au luat o întorsătură nepotrivită și am căzut în coloană de la doi metri. Am simțit cum totul s-a oprit brusc când am aterizat, că practic inima mea s-a oprit pentru o secundă. După aceea am deschis încet-încet ochii și i-am văzut pe părinții mei. M-au ajutat să mă ridic și mi-au luat niște vată de zahăr.
Noi atunci am crezut că a fost doar o simplă căzătură, dar urma ca abia peste șapte ani să ne dăm seama că este ceva mult mai grav. Așa că am ignorat durerile pe care le simțeam uneori când stăteam pe scaun ...
În 2020, mama a constatat că mergeam într-o parte, adică aveam un umăr mai sus și unul mai jos. Norocul a făcut ca mama să cunoască un medic, pentru că și ea a avut probleme cu maxilarul. M-a dus la el, iar stadiul în care am ajuns pe vremea acea era unul critic.
Într-adevăr, aveam un umăr mai sus și unul mai jos, dar asta nu era tot. Pe lângă asta, aveam un picior mai sus și unul mai jos, ceea ce rezulta rotirea bazinului într-o parte și toată cavitatea toracică era mutată într-o parte, practic eu nu mai simțeam coastele în partea dreaptă, era efectiv un gol…
Am decis că trebuia să încep imediat recuperarea. După vreo patru, cinci luni am început să fiu mai bine. Din păcate, ceva rău s-a întâmplat din nou, însă înainte să vă spun ce, vă voi zice mai întâi de ce, de ce toată această deformare imensă a scheletului meu a avut loc.
În vara anului 2020 eu, care eram cam mic de statură, m-am înălțat foarte mult (10 cm) și au apărut aceste probleme de sănătate. Imediat după aceea a urmat un an de online. Nemaiavând cum să ies afară și să fac sport - pentru că eram foarte prins cu matematica, cu româna, franceza, fizica și cu engleza (la aceste materii mai întâmpinam dificultăți) -, masa mea musculară rămăsese aceeași, însă masa oaselor mele crescuse enorm. Deci practic eu nu mai aveam destulă musculatură pentru a îmi susține oasele, de aceea îmi mai săreau și vertebre.
Și acum să revenim. După ceva timp, am primit de făcut niște exerciții de brațe cu greutăți (2 kg). Am făcut aceste exerciții pentru o perioadă lungă de timp și totul începea să se îndrepte înspre bine. Doctorul meu a considerat că ar fi o idee bună să îmi dea să fac și niște flotări. La cabinetul său, le-am făcut fără nicio problemă, dar acasă, cred că am avut un moment de neatenție, poate m-am lăsat mai jos decât ar fi trebuit, iar consecința, a fost dislocarea umărului meu.
Umărul meu se dislocase seara, pe la șase, iar doctorul era deja plecat de la cabinet, așa că a trebuit să dorm toată noaptea cu umărul dislocat (numai că nu am dormit deloc de durere).
A doua zi, am fost la cabinet. Se pare că nu aveam doar umărul dislocat, ci și omoplatul, teoretic umărul meu se sprijinea în el. Da, o durere cruntă…
În prezent, am tot aceste probleme, dar continui recuperarea și totul este din nou în regulă, ba chiar am început să fac și înot pentru a îmi mări masa musculară.
Acea căzătură, a mai cauzat un lucru foarte grav, mult mai grav decât dislocarea unui umăr sau scolioza, i-a pus în pericol viața fratelui meu, dar cred că asta vă voi povesti cu altă ocazie…
Cosmin Bălan
