Taina nopții, presărată cu străluciri de stele și cu freamătul codrilor adormiți, cedează locul ivirii zorilor.
Dis de dimineață, întunericul este spart în bucăți de lumina venirii soarelui arzător. Cerul este colorat cu pigment roșu, portocaliu și galben. Vestitorii răsăritului zboară deasupra mării străpungândvăzduhul cu aripile lor. Soarele iese încet, încet, mai întâi ca un punct pe cerul dimineții, totuși atât de mic, dar atât de strălucitor.Își înalță razele luminând pământul sub forma unor limbi de foc.
Uriașa minge aurie se înalță tot mai mult, iar lumina lunii este orbită de stralucirea necontenită a soarelui, care o forțează să plece spunându-i prin acest gest că este rândul lui să domine pământul și să îl lumineze. Luna se retrage înfrântă, spunândcă se va întoarce și va aduce și stele cu ea. Soarele a ieșit déjà și stă mândru pe cer ca și cerbul în fruntea turmei sale.
Ceva atât de simplu, atât de natural și totuși plin de magie se petrece în fiecare dimineață acolo unde marea sărută, nestingherită, cerul. Mă întind pe șezlong, asaltată de freamătul matinal. O nouă zi începe…
E o zi ca oricare alta, aici, pe litoral. Privesc fascinată răsăritul soarelui și mă gândesc… .Marea, vastă și lucioasă ca și o uriașă oglindă de cristal, strălucește în acord cu razele soarelui. Mă uit mirată pe mal, unde marea a adus fix lângă picioarele mele o scoică nemaipomenit de frumoasă din care se aude sunetul melodios al mării. Seamănă cu cele din desenele cu Barbie, în care suflau și toate sirenele urmau sunetul. Surprinzător chiar și funcționează, în schimb, nicio sirenă nu a apărut. Sincer, mă așteptam, dar ceva mai fantastic se întâmplă, doi delfini apar în zare, jucându-se între ei. Toată lumea se uită mirată, întrebându-se de unde au apărut acești delfini. Decid să merg pe ponton ca să văd mai de aproape pe cei doi jucăuși. Cred că m-au observat că vreau să mă apropii de ei deoarece, amândoi se opresc în dreptul meu arătând cu boturile spre scoică. Suflu din nou, toți cei de pe ponton se uită mai mirați la mine decât la defini, iar unul dintre delfini se uită țintă spre mine ca și când ar asculta o poveste. Apoi dispar ca prin magie, poate s-au dus înapoi în mare, deoarece nu se mai vede absolut nimic.
Ziua trece, încet, încet, iar eu nu pot să îmi dezlipesc gândul de la întâmpalrea de dimineață, cu fiecare minut pierdut mă gândesc tot mai mult dacă ar fi bine să merg la noapte pe plajă cu scoica să văd dacă mai vin acei delfini. Zis și făcut, la ora 10:00 mă strecor afară și fug pe plajă. Marea e atât de întunecată, încât un fior rece îmi cuprinde șira spinării și încep să regret asta. Cei doi delfini își fac apariția exact înainte să folosesc scoica. Ca prin minune unul începe să vorbească. Îmi cere să le dau scoica deoarece poate fi foarte periculoasă în mâini greșite, aceasta poate controla toți delfinii din Marea Neagră. Le-am înapoiat-o și am plecat în cameră, mama e foarte nervoasă că am plecat și ține neapărat să îi spun unde am fost. Îi povestesc tot, dar ea nu mă crede, sincer, nici nu mai contează ce crede ea, am făcut ceea ce e corect înapoind scoica. Mă pun în pat și mă gândesc la faptul că azi am trăit ca și într-un film SF.
Iar, din larg, încă se mai aude cântecul de bucurie al delfinilor că au recuperat ceea ce le aparține de drept. A fost o zi magică plină de bucurii și aventură care m-au însoțit la tot pasul, punându-mă în unele situații dificile!
Alina Petrovai
