Dimineața mi se pare cel mai fain moment al unei zile. Știu, fiecare își are momentul său. Păi, spuneți și voi, dragi cititori, când vezi prima rază de lumină nu îți spui niciodată: " O nouă zi, o nouă aventură , un nou început."? Sau: " Azi totul va fi bine!" - că tot este cel mai utilizat slogan din ultimul timp?
Nopțile de vară sunt scurte și întotdeauna am impresia că nu am dormit suficient, dar, vreau-nu vreau, sunt nevoită să-mi încep rutina zilnică.
Așadar, și azi mă trezesc destul de adormită. Îmi fac patul. Ajung mai mult cu ochii închiși la baie, dar apa rece mă revigorează, în timp ce, din bucătărie, se aude vocile mamei și ale fratelui meu, ultimul cerând, ca întotdeauna ceva.
E clar: o nouă zi a început. La televizor se transmit știri, iar mama bolborosește ceva legat de reportajul despre sfârșitul lumii. O, Doamne, abia împlinesc treisprezece ani. La vârsta asta ar trebui să mă întreb dacă părinții îmi dau voie să ies astăzi cu prietenii mei, cu ce mă îmbrac, dacă am proiecte noi săptămâna aceasta, nu să îmi fac griji că planeta dispare sau va trece printr-o schimbare masivă ca în epoca dinozaurilor. Desigur ,salvarea planetei rămâne o prioritate, dar nu o pot salva eu. Pot, cel mult, să aduc o îmbunătățire încălzirii globale, ducând o viață mai puțin poluantă și încercând să influențez și pe alți oamenii să mă ajute cu reciclările.
Uneori mă întreb: dacă nu se inventau atâtea și atâtea lucruri care ne ajută în viața de zi cu zi, cum ar fi arătat astăzi Terra? Cum altfel ar fi fost influențată această degradare de zi cu zi? Oare ce am fi folosit în locul cuptorului cu microunde, al sticlelor și paharelor de plastic, al automobilului, al calculatorului? Și totuși, undeva, în lume există încă zone greu accesibile unde triburile își duc traiul fără toate acestea și sunt fericiți.
Mda, gândurile și întrebările mele dintr-un moment al zilei.
Fratele meu mă trezește la realitate cu un țipăt disperat (se pare că îl atacă o insectă - ha! ha! ha!), aducându-mi aminte că, de la fereastra mea încă pare totul în regulă.
Da, doar o zi obișnuită cu ore online la română și matematică, fratele - care aleargă sărăcuța pisică (Bella, minunea casei adusă de departe), mama - care încearcă să îl obișnuiască pe frățior că din toamnă va începe și el școala, un apel de la o prietenă, care se lungește mai mult decât și-ar dori mama, un vecin nemulțumit de ceva, tata meșterind ceva prin curte, pe trotuare copii bucurându-se de noi descoperiri…
E vară, e soare, e cald, iar eu mă bucur de toate acestea, așa cum se poate bucura un copil de vârsta mea.
Alexandra Tătaru, Clasa a VI-a N, A. E. R.
