Prima carte pe care am citit-o de la cap la coadă de unul singur a fost povestea Banei Alabed: "Am nevoie de pace". Aveam 8 ani când am citit-o (cum am aproape 11 ani).
Este cartea care m-a impresionat cel mai mult.
Bana este o fetiță din Siria, de aceeași vârstă cu mine, care a trecut prin multe traume și suferințe. Ea a trăit pe viu ororile războiului, casa sa a fost bombardată, dar cel mai tragic a fost faptul ca și-a pierdut cea mai buna prietenă, care a murit într-unul din aceste bombardamente din orașul în care trăia: Alep.
Cu ajutorul mamei ei, Bana a postat pe Twitter aceste experiențe groaznice și a cerut lumii să facă ceva pentru a aduce pacea în orașul și în țara ei. De aceea cartea se numește "Am nevoie de pace".
Ce m-a impresionat cel mai mult la această carte este curajul Banei și faptul că m-a ajutat să îmi dau seama cât de norocos sunt eu că trăiesc într-o țară care nu este în război.
Mi-a plăcut Bana pentru că este un Supererou din zilele noastre și pentru că mă regăsesc un pic în ea. De ce? Pentru că și eu pot fi considerat eu un erou. ????
Eroul vieții mele. Chiar dacă eu nu trăiesc într-o țară aflată în război, și eu am o luptă de dus în fiecare secundă. Pentru că sunt unul dintre cei aproximativ 3500 de copii din România care au diabet de tip 1. Și lupta cu hiperglicemiile sau hipoglicemiile e zi de zi.
Pentru cine nu știe, diabetul de tip 1 înseamnă ca pancreasul meu a decis că nu mai vrea să “muncească” să regleze glicemia din sânge și trebuie ca eu să fac toata munca în locul lui: asta înseamnă calculatul glicemiei și injecții cu insulină de fiecare dată când vreau sa mănânc (carbohidrați).
Este o boala incurabilă, dar tratabilă, de aceea am învățat sa îmbrățișez aceasta boala și și să iau tot ce este mai bun din ea: diabetul mă obliga să fiu responsabil, să fac în fiecare minut calcule matematice (pentru a ști necesarul de insulină în funcție de cați carbohidrați mănânc) și să fac mult sport. Așadar, ca și Bana, încerc să iau din diabet partea bună care mă face să fiu mai bun.
Ca și mama Banei, și pe mine mama m-a ajutat mereu și m-a încurajat să nu las diabetul sa mă împiedice să tot ce îmi doresc. Ea spune mereu: Poți face orice în viață! .., atât timp cat îți iei injecția cu insulina cu tine! ????
În concluzie, vă recomand să citiți cartea scrisă de Bana. Această carte este foarte impresionantă și trebuie neapărat citită.
Ne învață să fim puternici în situații grele și să nu ne mai plângem că nu avem destul și să ne dăm seama că suntem norocoși în comparație cu alți copii care nu au avut norocul să se nască în situația noastră.
Alex Moise, clasa a IV-a F
