Țânțarul Mâschito
Daria-Maria Banciu, clasa a III-a B, A.E.R. 2024
Într-o zi frumoasă de vară, în apartamentul cu numărul 29, și-a făcut apariția un cântăreț nepoftit. Cine, oare?
Era un țânțar slăbănog, cu picioare lungi ca niște picioroange, aripi subțiri tansparente, trompă lungă, lungă, asemănătoare unui ac de seringă minuscul. A intrat pe geamul de la bucătărie, într-o mare viteză, să își caute de mâncare. Vesel, zbura într-una și cânta de zor:
Toată ziulica a cântat, s-a învârtit, dar nu a găsit nimic interesant. La lăsarea serii, când casa s-a umplut de oameni veniți de la serviciu și alte treburi, țânțărelul a fost aproape să explodeze de bucurie că va avea o masă copioasă.
Dar ce nu știa Mâschito, țânțarul nostru, era că risca să fie prins, ceea ce i-ar fi adus sfârșitul. Mâschito doar la hrană se gândea și cum o să cânte la trompeta lui cea lungă. Cu toate că era plin de nerăbdare, a așteptat până când lumina din casă s-a stins.
Abia în acel moment și-a început minunatul concert. După ce a dat câteva ture de cercetare, a aterizat exact pe nasul cârn al Dariei, fetița cu bucle cârlionțate a familiei. Simțindu-l, aceasta i-a tras o palmă. Sărmanul țânțar a rămas strivit.
Nu s-a gândit niciun moment că acesta va fi ultimul lui concert, iar aplauzele vor pune punct ...definitiv.
Coordonator, prof.înv.primar Alina-Maria Vâlcu
